Sicilia

Un giorno, la mia musa ha detto:



Giujuzza ranni mi dissi la to vucca

e sta parola mi torna sempri in menti

cumu a cunsularimi pi quannu

lu me cori è tristi ca voli a tia.

Nun ci cridiva ca vastava una parola

a farimi filici na iurnata.

Ma a verità è ca sta parola

nun fu ditta di uno cume l’antri,

ma di uno ca pì mi voli dire tantu,

di uno ca è tutta a vita mi

tantu ca un corpu senz’arma i mi sintu

quannu sacciu ca nun pozzu stare vicinu a tia.

Nu privilegiu però vulissi avire,

ca sta parola ma dicissitu pì sempri

finu a quannu sfiorisci la me vita.

 


 
Vecchia filastrocca


Ting ting campanella

c’è na povera verginella

vole pristato nu mantuzzu

pì ghiri ni Giuiuzzu

Giuiuzzu è malato

viva viva u sacramentu

u sacramento è ghiutu a sciuri

pi dare na festa a nostro Signuri

nostro Signuri

monte Carvariu

la cruci in coddu

e i chiova ni manu

cu ci dava na sputazzata

cu ci dava na curriata   

sangu russu ci curriva   

era figliu di Maria

e Maria darrì la porta

ca sintiva li botti

non ci dati accussi forti

su carnuzzi immubbilizzati

si la matri ti dicì

e la cruci ti scinnì

qu sapi dillu dillu

qu nun sapi insignatillu

sinnò quannu muri

sette valati di pici

incapu lu cori.

anonimo



L’Irriducibuli ( u pisci spata)


P’amuri si mori

u sapi bene u lanzaruni ca,

chiantato a prua da so luntru

mentri i rimatura cantanu

nà filastrocca ca pari grecu

pi compiaciri “U Cavali”, u nobile pisci spata,

é prontu a lanciare i so fiocini murtali.

Iddu, rutianno liggiu liggiu

a punta da draffinura, a fiocina,

ora a destra e ora a sinistra,

cumanna a rimata

mentri cu’occhiu talia u fariroto

can’capo a’ntinna vidi assai luntanu.

Poi, all’improvvisu, u fariroto vannia:

i vitti ivitti… su dui, un masculu e na fimmina.

Cumu cumanna u lanzaruni,

i rimatura fannu vulare a luntru,

rallintari, firmarisi di bottu

finu a quannu la fiocina assassina

é abbiata contro la fimmina o gridu di

viva Santa Marta biniditta!

Lu masculu allura, l’irriducibuli,

comu impazzutu,

punta a luntru ca si salva

sulu pà bravura di rimatura

ca bloccanu a rimata e scanzanu a spata.

A stu puntu u masculu,

lestu lestu,

spirisci unfunnu o mari

pi poi spararisi all’aria

p’arri spiriri suttall’acqua;

la so dispirazioni

pi la perdita da so fimmina é ranni,

nun sapi chi fari, putissi ancora scappari luntanu

ma nun lu fa,

ed e allura ca u lanzaruni,

armatusi di nantra draffinura,

lu trafiggi murtalmente.

Accussì, tra Aprili e Maggiu,

dai tempi di Fenici, Greci, Rumani ed Arabi

u nobili masculu si sacrifica in nome di l’ammuri.

ninoelle