Un giorno, la mia musa ha detto:
Giujuzza ranni mi dissi la to vucca
e sta parola mi torna sempri in menti
cumu a cunsularimi pi quannu
lu me cori è tristi ca voli a tia.
Nun ci cridiva ca vastava una parola
a farimi filici na iurnata.
Ma a verità è ca sta parola
nun fu ditta di uno cume l’antri,
ma di uno ca pì mi voli dire tantu,
di uno ca è tutta a vita mi
tantu ca un corpu senz’arma i mi sintu
quannu sacciu ca nun pozzu stare vicinu a tia.
Nu privilegiu però vulissi avire,
ca sta parola ma dicissitu pì sempri
finu a quannu sfiorisci la me vita.
Vecchia filastrocca
Ting ting campanella
c’è na povera verginella
vole pristato nu mantuzzu
pì ghiri ni Giuiuzzu
Giuiuzzu è malato
viva viva u sacramentu
u sacramento è ghiutu a sciuri
pi dare na festa a nostro Signuri
nostro Signuri
monte Carvariu
la cruci in coddu
e i chiova ni manu
cu ci dava na sputazzata
cu ci dava na curriata
sangu russu ci curriva
era figliu di Maria
e Maria darrì la porta
ca sintiva li botti
non ci dati accussi forti
su carnuzzi immubbilizzati
si la matri ti dicì
e la cruci ti scinnì
qu sapi dillu dillu
qu nun sapi insignatillu
sinnò quannu muri
sette valati di pici
incapu lu cori.
anonimo
L’Irriducibuli ( u pisci spata)
P’amuri si mori
u sapi bene u lanzaruni ca,
chiantato a prua da so luntru
mentri i rimatura cantanu
nà filastrocca ca pari grecu
pi compiaciri “U Cavali”, u nobile pisci spata,
é prontu a lanciare i so fiocini murtali.
Iddu, rutianno liggiu liggiu
a punta da draffinura, a fiocina,
ora a destra e ora a sinistra,
cumanna a rimata
mentri cu’occhiu talia u fariroto
can’capo a’ntinna vidi assai luntanu.
Poi, all’improvvisu, u fariroto vannia:
i vitti ivitti… su dui, un masculu e na fimmina.
Cumu cumanna u lanzaruni,
i rimatura fannu vulare a luntru,
rallintari, firmarisi di bottu
finu a quannu la fiocina assassina
é abbiata contro la fimmina o gridu di
viva Santa Marta biniditta!
Lu masculu allura, l’irriducibuli,
comu impazzutu,
punta a luntru ca si salva
sulu pà bravura di rimatura
ca bloccanu a rimata e scanzanu a spata.
A stu puntu u masculu,
lestu lestu,
spirisci unfunnu o mari
pi poi spararisi all’aria
p’arri spiriri suttall’acqua;
la so dispirazioni
pi la perdita da so fimmina é ranni,
nun sapi chi fari, putissi ancora scappari luntanu
ma nun lu fa,
ed e allura ca u lanzaruni,
armatusi di nantra draffinura,
lu trafiggi murtalmente.
Accussì, tra Aprili e Maggiu,
dai tempi di Fenici, Greci, Rumani ed Arabi
u nobili masculu si sacrifica in nome di l’ammuri.
ninoelle
